Pentru mine, cel putin, cartile sunt un must. Daca trece o saptamana fara sa citesc ceva, fie o carte in format fizic proaspat iesita in librarii, una imprumutata de la biblioteca sau de la o prietena buna, sau pur 
si simplu o carte in format electronic pe care am descarcat-o de pe net, nu mai pot fi eu insami. Cartile si lectura ma definesc, la fel cum si pasiunea pentru scris si filosofat uneori.
Daca esti un impatimit al lecturii, ai foarte multe game gi categorii de unde poti alege ceva care sa-ti convina si sa te pasioneze intr-atat incat sa continui pe segmentul acela si sa nu te mai opresti pana acand n-ai citit cel putin 10 carti din acel domeniu. Daca nu esti un cititor inrait care nu citeste decat din cand in cand cate ceva, tot este bine. Oricum, lectura face numai bine si aduce numai beneficii celui care citeste, de la cunostinte bogate si pana la o dezvoltare bogata a intelectului, prin aflarea si cunoasterea atator tipuri si feluri de oameni, povesti, intamplari, momente, povestiri sau informatii ce tin de lumea ce ne inconjoara.
Insa daca nu citesti deloc, asa cum sunt multe persoane pe care le cunosc, care nu prea dau doi bani pe o asemenea pasiune si care sustin ca n-au timp sau rabdare pentru asa ceva, atunci nu pot decat sa-ti plang de mila si sa te invinovatesc de faptul ca nu vrei sa faci ceva pentru tiine si viata ta. Lectura inseamna dezvoltare, dezvoltare emotionala, dezvoltare a creierului, o adevarata revelatie, o deschidere a tuturor orizonturilor posibile, pentru ca tocmai lumea cartilor si a scrierii in general n-are limite si slava domnului, nu mai este la fel de cenzurata ca in trecut.
Volumele de povestiri mai ales iti pot imbogati experienta senzoriala, iti pot aduce noi experiente, noi povesti si lectii de viata pe care poate doar astfel le poti afla in momentul de fata. Afli cum au reactionat alte personaje, din timpuri de demult sau personaje contemporane noua, ca la randul tau sa stii cum sa procedezi in unele situatii si sa eviti momentele inoportune.